Stay Signed In
Do you want to access your site more quickly on this computer? Check this box, and your username and password will be remembered for two weeks. Click logout to turn this off.
Stay Safe
Do not check this box if you are using a public computer. You don't want anyone seeing your personal info or messing with your site.
Iubeste-ma...Indeparteaza-mi temerile
Si ucide demonul ce salasluieste in mine...
Stinge focul ce ma mistuie pe dinauntru...
Salveaza-ma... lasa-ma sa fiu cu tine...
Fii aripile mele si ridica-ma la cer
Atunci cand nu mai pot zbura... si cad...
Si chiar si dupa ce noi vom muri...
Fie ca sufletele noastre sa se iubeasca-n iad.
Muzica noptii...
Apasă asupra mea cu hotărâre
Agitaţia lumii mondene.
Mă uit pasivă la toţi şi toate
Cum se duc în jos, în sus,
În timp ce mai trag un fum
Din viaţa...
Noaptea deja îşi ţese păienjenişul
Ca un maestru iscusit,
Câteva stele se holbează la mine
Cu ochii lor curioşi.
Mă analizează, eu le zâmbesc.
Hop şi luna.
Astă seara se arată în toată
Splendoarea ei... e plină.
Goliciunea ei îi dă un aer misterios..
Şi desigur şi ea mă priveşte ca un copil
Zburdalnic, cu chef de joacă.
Paloarea nopţii se şterge
Când creaturile ei
Încep să izbucnească în urlete.
Transmit mesaje ascunse,
Însă nebunia minţii mele le înţelege.
Sau poate că nu.
În juru-mi deja se crează imaginea
Unei camere sinistre... o închisoare
A gândurilor, unde le ţin sechestrate.
Muzica macabra a nopţii
Mă îngrozeşte,
Dar îmi place.
Vreau să se oprească...
Însă vreau să continue
Jocul ăsta bolnav al seducţiei.
Demonii nopţii se scurg spre zi,
Se sparg de pereţii imaginari
Ai câmpului meu vizual.
Subit... simfonia nopţii
Stagnează. Concertul a luat sfârşit
Sfarsit
Cade si ultima ploaie, imbratisand pamantul cu-atata patima...
Minciuni mai multe decat stropii ei... atatea mi-ai spus.
Ma ghidam dupa credinta-mi oarba...
Si te-am asteptat atata timp... apus dupa apus.
Inchisa-n intunericul abisului existentei mele
As fi vrut atat de mult sa-mi dai macar o mangaiere...
Si sa ma cuprinzi in alinarea demonica a bratelor tale.
Si da... visam... caci trezirea la realitate insemna durere.
Ramasitele firave a doua maini, usor scurse pe fereastra,
Doresc sa te piarda in nebunia stransorii lor.
Si acea biata rasuflare, grea si inghetata...
Ah! ce tanjeste dupa caldura-ti buzelor.
Si acum la sfasit... cand totul e numai scrum...
Se naste din cenusa o noua trista dimineata.
Trupul palid, mort, zace... cu mana indreptata
Spre negrul rasarit fara de soare, lipsit de orice viata
Capela alba întunecata
Se-arata- n fata ochilor tai
Si-atât de palida asteapta
În urma pasilor asa de grei
Si cripte negre prafuite
În orizont se mai zaresc
Pe drumuri înca nevazute
Cararea ele-ti urmaresc
Iar edera ce-n asta vara
Crestea pe stâlpii descompusi
E moarta parca-n fiecare seara
Ca cei de-aici , de mult rapusi
Sinistre-s numele ce-s scrise
Pe pietrele de-acuma vechi
Si poze atât de-ngalbenite
Din care te privesc doi ochi
Si lumânari de mult aprinse
Mai ard plapând pân' la apus
Lasând pe veci însa nestinse
Umbrele celor ce s-au dus
Fugind , imagini se perinda
În fata pasilor tai grei
Privirea ta mereu plapânda
Ascunde taina amintirii ei
Cum crucea înnegrita pare
De ploi si anii ce-au trecut
Se vede scrisa-a sa plecare
Si vorbe mute , vorbe ce-au durut
Si rudele acolo-s îngropate
Copii lor în alt mormânt
Dar cine-acum mai poate
Sa crute iar acel pamânt
Uitati de toti ei mai vegheaza
Cu sufletul lor înghtat
Se-asteapta-acum o alta raza
Si înc-o zi , din nou s-a luminat
Peste morminte iarba-i verde
Si iar s-au prabusit câteva cruci
Curând si cimitirul se va pierde
În noapte cu-ale lui naluci
Timpul ce-a ramas si ce-a trecut
De-acum îsi spune el cuvântul
Caci cimitirul vechi este pierdut
Printre ruine s-aude numai vântul .
